Acest document poate fi descărcat din baza
de cunoştinţe ARPCC, de la adresa
web
http://goo.gl/RJLGmX

 

DOSAR  NR. 21540/4/2012

 

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

---------------*---------------

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4080

Şedinţa publică de la  data de 16.04.2013

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE:  DANIELA PANTAZI                               

GREFIER:  FLORENŢA BOC

 

Pe rol, pronunţarea asupra cauzei civile de faţă formulată de reclamanta pârâtă  …. împotriva pârâtului reclamant ….. si în contradictoriu cu reprezentanţii AUTORITATII TUTELARE- PRIMĂRIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI si PRIMĂRIA POPEŞTI LEORDENI, având drept obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor si pensie de întreţinere.

Dezbaterile si cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 26.03.2013, fiind consemnate în încheierea  de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea la data de 02.04.2013, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise. La data de 02.04.2013, instanţa a amânat din nou pronunţarea la data de 09.04.2013, apoi la 16.04.2013, din lipsă de timp pentru a delibera.

 

 

INSTANŢA

 

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 29.06.2012 cu nr.21540/4/2012, legal timbrată, reclamanta ….. a chemat în judecată pe pârâtul ….. şi în contradictoriu cu AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI si PRIMĂRIA POPEŞTI LEORDENI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se stabilească exercitarea autorităţii părinteşti comune cu privire la minorul ….., născut la data de …., să se stabilească domiciliul minorului la mamă, cu obligarea părinţilor de a-şi întreţine copilul, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională în natură, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în timpul căsătoriei sale cu pârâtul s-a născut, la data de …., minorul …., pe care părţile l-au crescut împreună până la data separării lor în fapt, 01.03.2010. La data de 28.12.2011 s-a pronunţat hotărârea definitivă şi irevocabilă de desfacere a căsătoriei părţilor şi încredinţarea minorului spre creştere şi educare către tată. Ulterior, a fost stabilit un program de vizitare a  minorului în favoarea mamei, program însă insuficient pentru consolidarea relaţiei mamă – fiu, pârâtul neîngăduindu-i să relaţioneze cu minorul şi în afara acestui program, atitudine ce alterează relaţia mamă – fiu. Copilul se află la o vârstă la care are nevoie în egală măsură atât de afecţiunea mamei, cât şi de cea a tatălui. Arată reclamanta că după finalizarea divorţului şi-a achiziţionat un apartament cu două camere în oraşul Popeşti Leordeni, la doar 3 minute de mers pe jos de locuinţa fostului soţ unde domiciliază şi copilul lor, tocmai pentru a putea fi cât mai aproape de copilul său. Susţine că realizează venituri din muncă şi este în măsură să asigure copilului condiţii optime, atât materiale, cât şi morale, pentru creşterea şi educarea minorului, în acest sens trebuind să contribuie şi pârâtul. Chiar dacă minorul este bine îngrijit de tată şi bunica paternă, acesta are nevoie şi de prezenţa constantă a mamei în viaţa lui, pentru o creştere şi dezvoltare armonioase, mama fiind singura în măsură să-i acorde dragostea maternă de care orice copil în creştere are nevoie. Consideră reclamanta că este necesar ca minorul să îi aibă alături pe ambii săi părinţi, chiar dacă aceştia nu mai locuiesc sub acelaşi acoperiş, atât mama, cât şi tata având roluri importante şi bine definite în viaţa copilului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.262, 262, 264, 397, 402, 403, 486, 487, 488, 494 şi 497 C civ, în dovedirea cererii fiind solicitate probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu.

Pârâtul, legal citat, prin întâmpinare şi cerere reconvenţională (fila 28), a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantei pe aspectul exercitării în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minorul …., respingerea celorlalte capete de cerere ca neîntemeiate, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul tatălui, majorarea pensiei de întreţinere la care a fost obligată reclamanta, stabilirea unui program de legături personale cu minorul în favoarea reclamantei în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri ora 18.00 până duminică, ora 18.00, în anii pari în perioada corespunzătoare primei jumătăţi a fiecărei vacanţe şcolare, în anii impari în perioada corespunzătoare celei de-a doua jumătăţi a fiecărei vacanţe şcolare, în ani pari, Sărbătorile de Crăciun, iar în anii impari, Sărbătorile de Paşti, care vor fi petrecute anual, alternativ, cu fiecare dintre părinţi.

În motivare, pârâtul a arătat, în esenţă, că a fost căsătorit cu reclamanta, în timpul căsătoriei lor s-a născut minorul …., că de la data  de 29.11.2011 când s-a pronunţat definitiv şi irevocabil divorţul părţilor şi până în prezent nu au intervenit schimbări în legătură cu condiţiile de creştere, îngrijire şi educare a minorului, cererea reclamantei referitoare la schimbarea domiciliului copilului fiind neîntemeiată. Deşi reclamanta a fost obligată la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, o achită doar sporadic. Faptul că mama nu reuşeşte să întreţină o relaţie corespunzătoare cu fiul său, deşi tatăl a creat toate condiţiile în acest sens, este doar din culpa acesteia, ceea ce însă nu justifică schimbarea domiciliului copilului. Arată că ulterior părăsirii de către reclamantă a domiciliului conjugal s-a ocupat în bune condiţii de creşterea şi îngrijirea minorului, în considerarea exclusivă a intereselor acestuia, prin implicarea sa constantă în toate etapele de creştere, îngrijire şi educare a minorului, dovedind disponibilitate afectivă şi materială de a se îngriji de copil, fiind ajutat în acest sens de către bunica paternă. Mai arată că minorul a început şcoala într-o unitate şcolară din sectorul 4, în apropierea locuinţei din Bucureşti a pârâtului. Sunt nefondate afirmaţiile reclamantei în sensul că pârâtul ar obstrucţiona programul de legături personale dintre mamă şi minor. În cauză nu sunt împrejurări noi, ivite după luarea măsurii încredinţării minorului către tată, schimbări de natură a modifica siguranţa universului perceput de minorul în vârstă de 6 ani. De la începutul vieţii sale, minorul percepe locuinţa tatălui ca fiind locul unde se simte acasă, locul unde aparţine, fiind obişnuit cu mediul de viaţă şi ambientul familial oferit de acesta, astfel că vârsta minorului şi stadiul dezvoltării sale fizice şi psihice recomandă, înainte de toate, o continuitate a mediului în care a crescut până în prezent. O modificare a domiciliului copilului în acest moment ar afecta dezvoltarea sa fizică, socială şi morală, fiind necesar a se menţine, pe cât posibil, un mediu de viaţă deja familiar, sub supravegherea tatălui său, în scopul de a i se asigura o atmosferă familială stabilă, de natură să îi confere un echilibru emoţional neperturbat. Pe aspectul pensiei de întreţinere, pârâtul arată că doar stabilirea acesteia într-o sumă fixă este de natură a satisface nevoile materiale ale minorului, stabilirea sa în natură, aşa cum a solicitat reclamanta, nefiind oportună.

 În drept au fost invocate dispoziţiile art.115 – 119 C pr civ, art.397, 400, 401, 503, 529 şi 531 C civ, fiind solicitate în probaţiune dovezile cu anchetă psihosocială, înscrisuri, martori şi interogatoriu.

La solicitarea instanţei, au fost efectuate în cauză anchetele psihosociale de către Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 4 Bucureşti şi Primăria Popeşti Leordeni (filele 50, 74 ), precum şi un raport de evaluare psihologică a minorului de către Direcţia pentru Protecţia Copilului – Centrul de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi Sector 4 Bucureşti (fila 244).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

La data de …., în timpul căsătoriei părţilor, s-a născut minorul …., având filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi – părţile din prezenta cauză – astfel cum rezultă din certificatul de naştere depus în copie la fila 26 din dosar.

Prin sentinţa civilă nr.5859/14.09.2010 pronunţată de Judecătoria  Sectorului 4 Bucureşti în dosar nr.4353/4/2010 (fila 84), definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1853/29.12.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti (fila 150), a fost desfăcută căsătoria părţilor încheiată la data de 06.05.2006, fiind încredinţat minorul ….. spre creştere şi educare în favoarea tatălui, pârâtul din prezenta cauză, cu obligarea mamei la plata unei pensii de întreţinere lunare de 775 lei în favoarea minorului. S-a reţinut, în considerentele sentinţei menţionate, că ambii părinţi şi-au neglijat îndatoririle legale şi părinteşti faţă de minor, în primii ani de creştere ai acestuia, copilul fiind îngrijit cu preponderenţă de către bunica paternă, în locuinţa acesteia. Apreciind că minorul a locuit cea mai mare parte a vieţii în locuinţa bunicii paterne, unde a beneficiat de condiţii de creştere şi educare foarte bune, având în vedere interesul minorului şi faptul că tatăl a prezentat toate garanţiile morale şi condiţiile necesare pentru creşterea şi educarea minorului, instanţa a încredinţat minorul spre creştere şi educare tatălui, care locuia cu bunica paternă în locuinţa acesteia din urmă. Decizia civilă nr.1853/29.12.2011 a fost pronunţată cu opinia separată a unuia dintre judecătorii recursului, în sensul că acesta a opinat în favoarea încredinţării minorului către mamă spre creştere şi educare, cu motivarea că această măsură este în interesul minorului câtă vreme mama, de la data separării în fapt a părţilor şi pe tot parcursul procesului de divorţ, a manifestat o dorinţă puternică dorinţă de a-şi creşte copilul, ceea ce denotă o responsabilizare şi maturizare a acesteia ca mamă, fiind însă împiedicată în acest sens prin atitudinea ostilă manifestată de pârât şi de bunica paternă. Astfel, s-a constatat că aceştia din urmă au acţionat în sensul împiedicării mamei de a avea o relaţie normală cu copilul, relaţie care totuşi a avut loc, dar nu ca urmare a atitudinii tatălui, ci doar în urma stabilirii unui program de legături personale prin hotărâre judecătorească.

Prin sentinţa civilă nr.6217/24.08.2012 pronunţată de Judecătoria  Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr.21541/4/2012 (fila 57), s-a dispus, vremelnic, pe cale de ordonanţă preşedinţială, ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minorul ….. să se facă în comun, de către ambii părinţi, stabilindu-se totodată şi un program de legături personale ale reclamantei cu minorul în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri, ora 18.00, până duminică, ora 18.00, în anii pari pe perioada primei jumătăţi a fiecărei vacanţe şcolare, iar în anii impari pe perioada celei de-a doua jumătăţi a fiecărei vacanţe şcolare, în anii pari sărbătorile de Crăciun, iar în anii impari, sărbătorile de Paşti.

Potrivit dispoziţiilor art.403 C civ, în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi. Conform dispoziţiilor art.483 C civ, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi, iar părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului.

În raport de dispoziţiile legale enunţate, se constată, în primul rând, că părinţii minorului nu convieţuiesc, aceştia având domicilii diferite.

Devin astfel aplicabile dispoziţiile art.396 şi urm. C.civ., care consacră, de asemenea, regula exercitării autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi, excepţia constituind-o exercitarea de către un singur părinte, când există  motive temeinice pentru a se dispune în acest sens. Instanţa trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, acest principiu prevalând în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, astfel cum impune şi textul art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, alături de art.505 alin.2 C.civ.

Principiul superior al copilului presupune analiza corelată a mai multor criterii, precum comportarea părinţilor, gradul de ataşament şi de preocupare pe care l-au manifestat faţă de copil, legăturile afective care s-au stabilit între părinţi şi minor, vârsta copilului, precum şi orice alt criteriu care să garanteze respectarea principiului menţionat.

    Exercitarea autorităţii părinteşti în comun, dacă nu s-au semnalat motive temeinice care să determine instanţa de tutelă să opteze pentru altă soluţie, este de natură să servească cel mai bine interesului superior al minorului, evitându-se în acest mod sancţionarea părintelui care nu a greşit în mod esenţial şi iremediabil în îndeplinirea rolului parental. Or, din probele administrate în cauză nu s-au evidenţiat elemente care să conducă instanţa la concluzia că mama  nu ar avea căderea morală să se ocupe de creşterea şi educarea minorului sau s-ar fi făcut vinovată de fapte de natură să pericliteze siguranţa fizică şi psihică a acestuia. Din probele administrate în cauză nu s-au evidenţiat situaţii în care mama reclamantă să fi avut un comportament neconform ori periculos la adresa copilului.

  Instanţa reţine totodată că, în orice condiţii ar interveni, separarea părinţilor afectează decisiv relaţiile copiilor cu aceştia, de cele mai multe ori întâmplându-se ca minorul să întrerupă orice contact cu părintele care nu exercită autoritatea părintească, în situaţia în care s-ar opta pentru autoritate exclusivă a unuia din părinţi. Or, menţinerea relaţiilor cu ambii părinţi este esenţială pentru dezvoltarea intelectuală şi moral afectivă a copilului. Pe cale de consecinţă, în prezenţa cauză, în lipsa dovedirii unor situaţii excepţionale care să justifice soluţia autorităţii părinteşti exclusive și având în vedere acordul părţilor pe acest capăt de cerere, instanţa stabileşte că în privinţa minorului …. toate prerogativele parentale vor fi exercitate în comun de către ambii părinţi.

Sub aspectul stabilirii locuinţei minorului, potrivit art. 92 alin. 2 C.civ stabilește că în cazul în care părinţii au domicilii separate și nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând cont de interesul superior al copilului. În același sens sunt și dispoziţiile art. 496 alin. 2 C.civ.

Varianta ideală pentru minor este ca cei doi părinţi să se înţeleagă cu privire la domiciliul copilului, iar instanţa să consfinţească această înţelegere. Varianta imediat următoare, aplicabilă în cazul în care domiciliile părinţilor sunt apropriate unul de altul și respectiv de unităţile învăţământ este ca cei doi părinţi să poată să găzduiască minorul alternativ, cu verificarea situaţiei fiecăruia dintre cei doi părinţi sub aspectul posibilităţii de a oferi îngrijire copilului în acea perioadă de timp. În același sens converg și Recomandările Comisiei Europene privind legislaţia familiei, astfel Principiul 3:20 Locuinţa copilului prevede că în cazul în care autoritatea părintească este exercitată în comun, titularii acesteia, dacă locuiesc separat ar trebui să se pună de acord cu privire la persoana cu care va locui copilul. Copilul poate locui în mod alternativ cu titularii autorităţii părintești, fie ca urmare a unui acord aprobat de autoritatea competentă, fie a unei decizii luate de aceasta din urmă. Autoritatea competentă trebuie să aibă în vedere următorii factori:vârsta și opinia copilului; capacitatea și dorinţa titularilor responsabilităţilor parentale de a colabora unul cu celălalt cu privire la aspectele legate de copil, precum și situaţia lor personală; distanţa dintre locuinţele titularilor autorităţii parentale și școala pe care o frecventează copilul.

Instanţa a observat cu ocazia audierii minorului (fila 242) că acesta este foarte atașat de tată și dorește în continuare să locuiască cu acesta, dar în egală măsură vrea să relaţioneze cu mama sa, manifestându-și dorinţa de a o vedea mai des. Faptul că minorul a declarat că mama sa este rea cu tatăl său nu reprezintă o  împrejurare care să schimbe natura relaţiei de profund ataşament dintre mamă şi fiu, ci ţine de natura relaţiei dintre părinţi şi fiu, în sensul că ambii părinţi ar trebui să fie mai responsabili în ceea ce priveşte expunerea  situaţiei lor personale în faţa minorului, nefiind necesar ca problemele pe care aceştia le-au avut în căsnicie să fie aduse la cunoştinţa copilului în această formă, o astfel de atitudine din partea ambilor părinţi, de a se învinui unul pe altul pentru eşecul căsniciei lor, putând avea consecinţe negative asupra dezvoltării armonioase a copilului. Copilul trebuie să ştie că ambii săi părinţi îl iubesc în egală măsură. Din declaraţiile martorelor …., audiate în cauză (filele 297 – 298), instanţa reţine faptul că între minor şi mama sa există o profundă relaţie de ataşament, copilul fiind foarte nerăbdător să plece la mama sa în timpul programului de vizită. Ambele au afirmat că reclamanta şi-a achiziţionat un apartament în oraşul Popeşti Leordeni, la 5 minute de locuinţa tatălui şi a bunici paterne unde minorul locuieşte în prezent, dovadă în acest sens fiind şi contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.474/22.02.2012 (fila 61), tocmai pentru ca reclamanta să fie cât mai aproape de copilul său, în scopul de a ușura relaţionarea cu minorul. Cu toate acestea, reclamantei îi este permis accesul la minor doar în timpul programului de vizită stabilit prin hotărâre judecătorească. Din declaraţia martorelor menţionate se reţine că ambii părinţi oferă copilului condiţii optime de creştere şi educare, tatăl fiind ajutat în acest sens şi de bunica paternă. De asemenea, se reţine că din punct de vedere material, ambele părţi obţin venituri consistente din muncă, fiind în măsură să asigure copilului condiţii materiale relativ apropiate de creştere şi educare. Din probele enunţate, instanţa reţine că reclamanta a manifestat în mod constant şi puternic dorinţa de a sta mai mult timp cu fiul său, de a se ocupa mai mult de creşterea şi îngrijirea acestuia, ceea ce denotă o responsabilizare şi maturizare a acesteia ca mamă.

Instanţa reţine, din rapoartele de anchetă socială efectuate la domiciliile ambelor părţi, că fiecare dintre acestea dispune de condiţii locative corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului, în ambele locaţii copilul beneficiind de o cameră proprie. De asemenea, din adeverinţele de salariu depuse de părţi la dosar reiese că acestea dispun de posibilităţi materiale suficiente pentru a acoperi nevoile minorului. În ceea ce priveşte raportul de evaluare psihologică a minorului, se reţine  că important pentru dezvoltarea psihosocială a copilului este ca acesta să menţină relaţii cu ambii părinţi, aceste recomandări neexcluzând pe vreunul dintre părinţi din viaţa copilului, cu evitarea conflictelor în prezenţa minorului şi adoptarea unor poziţii conciliante din partea ambilor părinţi, în vederea asigurării unui climat care să favorizeze dezvoltarea psihică armonioasă a copilului. Se mai recomandă evitarea exercitării oricărui tip de influenţă asupra copilului din partea vreunui părinte da natură să afecteze relaţia copilului cu celălalt părinte, calitatea de părinte neîncetând odată cu calitatea de soţ/soţie ca urmare a divorţului.

Relaţia părinte-copil stă la baza dezvoltării acestuia ca individ. Aceasta relaţie se poate hrăni în funcţie de cele două dimensiuni ale părinţilor: funcţiile mamă și tată. Când exprimarea acestor funcţii este în armonie sau corespunde nevoilor copiilor, atunci este asigurată o dezvoltare armonioasă a copiilor. Este recunoscut faptul că în cadrul familiei copilul își dezvoltă simţul identităţii. O relaţie pozitivă și consistentă cu părinţii, în care aceștia reușesc să vină în întâmpinarea nevoilor sale este cadrul ideal pentru dezvoltarea minorului. Orice măsură luată în ceea ce privește copilul, care nu ţine cont de faptul că minorul are nevoie de ambii săi părinţi are un efect negativ direct asupra copilului, mărind perioada de instabilitate din viaţa acestuia și reducând posibilităţile de adaptare ale copilului.

Stabilirea unui domiciliu alternativ pentru minor, în cazul în care nu afectează programul obișnuit al minorului, nu este în măsură să creeze un sentiment de neapartenenţă, respectiv, nu îi afectează sentimentul de siguranţă și stabilitate, în condiţiile în care minorul este egal atașat de ambii părinţi. Acesta va permite ca interacţiunea copilului cu fiecare dintre cei doi părinţi să fie fluentă, fără sincope și prea multe transferuri de autoritate părintească de la un părinte la altul. Interpretarea modernă a „sentimentului de stabilitate și de apartenenţă” este legată mai degrabă de calitatea relaţiilor pe care minorul le dezvoltă cu părinţii decât de un anumit spaţiu „geografic” (un anumit apartament, de exemplu). Un copil are nevoie de legături emoţionale stabile, de sentimentul apartenenţei necondiţionate la un grup de persoane (în esenţă, familia sa), de un mediu securizant care să-i permită experienţe normale de viaţă.

Instanţa, reţinând faptul că atât minorul, cât și părinţii acestuia doresc să aibă relaţii apropiate, că interesul superior al copilului, în general, este legat de posibilitatea de a putea accesa cvasi-nelimitat pe ambii părinţi pentru a putea dezvolta relaţii echilibrate și armonioase cu aceștia, că cel puţin la un nivel declarativ, părţile prin susţinerile acestora s-au arătat dispuse de a coopera cu privire la creșterea și educarea copilului lor minor, precum și faptul că vârsta fragedă a copilului reclamă deopotrivă îngrijirea și sprijinul ambilor părinţi va stabili locuinţa acestuia la ambii părinţi pentru o perioadă egală, respectiv câte o săptămână alternativ la fiecare dintre părinţi.

Referitor la vacanţe şi sărbătorile de Crăciun, Revelion, Paşti, instanţa va stabili ca minorul să le petreacă alternativ cu fiecare dintre cei doi părinţi, de la an la an, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Părinţii sunt cei care au îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori. Printre aceste obligaţii se află şi cea de întreţinere a copilului. Conform art. 530 alin. 1 C.civ obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură și pregătire profesională.

 Din moment ce locuinţa minorului va fi stabilită alternativ la ambii părinţi, care îşi vor îndeplini obligaţia de întreţinere în natură, asigurându-i minorului ceea ce îi este necesar, instanţa va compensa pensia de întreţinere ce este datorată de fiecare dintre părinţi minorului.

Având în vedere aceste considerente, instanţa urmează a admite în parte atât acţiunea principală, cât şi acţiunea reconvenţională.

În temeiul art.274 C pr civ, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

 HOTĂRĂŞTE

 

Admite în parte acţiunea principală formulată de reclamanta …. împotriva pârâtului ….şi în contradictoriu cu AUTORITATEA TUTELARĂ- PRIMĂRIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI –cu sediul în Bucureşti, bd. George Coşbuc, nr. 6-16, sector 4 şi AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA POPEŞTI LEORDENI cu sediul în Popeşti Leordeni, Judeţ Ilfov.

Admite în parte cererea reconvenţională.

Autoritatea părintească cu privire la minorul …, născut la data de …., va fi exercitată în comun de către ambii părinţi.

Stabileşte domiciliul minorului alternativ, câte o săptămână la domiciliul tatălui, în Popeşti Leordeni, …., şi câte o săptămână la domiciliul mamei, în Popeşti Leordeni, …., începând cu ziua de luni, după terminarea orelor de şcoală de către minor şi până în lunea următoare, după terminarea orelor de şcoală de către minor.

În anii pari minorul va petrece câte 3 zile de Crăciun la domiciliul tatălui, iar în anii impari va petrece câte 3 zile de Crăciun la domiciliul mamei – de pe 24 decembrie, ora 10.00, până pe 26 decembrie, ora 20.00.

În anii pari minorul va petrece câte 3 zile de Revelion la domiciliul mamei, iar în anii impari minorul va petrece câte 3 zile de Revelion la domiciliul tatălui – de pe 31 decembrie, ora 10.00, până de 02 ianuarie, ora 20.00.

În anii pari minorul va petrece câte 3 zile de Paşti la domiciliul tatălui, iar în anii impari minorul va petrece câte 3 zile de Paşti la domiciliul mamei.

Minorul va petrece prima jumătate a vacanţei de vară cu tatăl, în anii pari, iar în anii impari a doua jumătate a vacanţei de vară, iar cu mama va petrece a doua jumătate a vacanţei de vară în anii pari şi prima jumătate în anii impari.

Compensează pensiile de întreţinere datorate de părţi pentru întreţinerea minorului, fiecare urmând a contribui în mod egal pentru perioada în care minorul are stabilit domiciliul la fiecare dintre părinţi şi pentru cheltuielile privind educarea minorului.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.04.2013.

 

 

Preşedinte,                                                                            Grefier,

DANIELA PANTAZI                                                 FLORENŢA BOC

 

 

Red. D.P/Tennored.D.P si F.B/6 ex.